înnemuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNEMURÍ1, înnemuresc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. –
În + ne + muri (după
fr. immortaliser).
înnemuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNEMURÍ2, înnemuresc, vb. IV.
Refl. recipr. (
Reg.) A se înrudi. –
În + neamuri (
pl. lui
neam).
înnemuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înnemurí1 (a ~) (a imortaliza) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înnemurésc, imperf. 3
sg. înnemureá; conj. prez. 3
să înnemureáscăînnemuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înnemurí2 (a se ~) (
reg.) (a se înrudi)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se înnemuréște, imperf. 3
sg. se înnemureá; conj. prez. 3
să se înnemureáscă