înnăscut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. –
În + născut (după
fr. inné).
înnăscut (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr.
inné, lat.
innatus].
înnăscut (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. congenital. (după fr.
inné)
înnăscut (Dicționaru limbii românești, 1939)înnăscút, V.
înăscut.înnăscut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnăscút adj. m.,
pl. înnăscúți; f. înnăscútă, pl. înnăscúteînnăscut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înnăscut a. adus odață cu nașterea:
idei înnăscute.