înmugurì - explicat in DEX

înmuguri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

înmuguri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înmugurí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréște, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 să înmugureáscă

înmugurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înmugurì v. a da muguri.