înmormânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I.
1. Tranz. A așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) îngropa (
II 2). ♦
Tranz. A da ceva uitării. –
În + mormânt.înmormânta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmormântá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înmormânteázăînmormântà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înmormântà v. a pune în mormânt un cadavru uman.