înmoina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMOINÁ, pers. 3
înmoinează, vb. I.
refl. impers. (Rar) A se mai încălzi vremea, a se face moină, a se moina. –
În + moină.înmoina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmoiná (a ~) (
pop.)
(-moi-) vb.,
ind. prez. 3
sg. înmoineáză