înmănunchea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMĂNUNCHEÁ, înmănunchez, vb. I.
1. Tranz. A strânge, a lega în mănunchi.
2. Refl. Fig. A se aduna la un loc. –
În + mănunchi.înmănunchea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmănuncheá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înmănuncheáză, 1
pl. înmănunchém; conj. prez. 3
să înmănunchéze; ger. înmănunchínd