înmâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I.
Tranz. A da
2, a remite, a preda în mână ceva cuiva. –
În + mână.înmâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înmâná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înmâneázăînmânà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înmânà v. a da în mână, a preda.