înlocui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia.
2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui.
3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc. – Din
loc. adv. în loc +
suf. -ui.înlocui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înlocuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înlocuiésc, imperf. 3
sg. înlocuiá; conj. prez. 3
să înlocuiáscăînlocuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înlocuì v.
1. a pune în loc:
a înlocui vinul cu berea; 2. a ținea, a ocupa locul cuiva:
l’am înlocuit câtva timp; 3. a urma cuiva într’un post:
contabilul a fost înlocuit.