înlemni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦
Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. –
În + lemn.înlemni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înlemní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înlemnésc, imperf. 3
sg. înlemneá; conj. prez. 3
să înlemneáscăînlemnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înlemnì v. a se face lemn, a înțepeni de frică.