înlătura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I.
Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura;
p. ext. a face să dispară. –
În + laturi (
pl. lui
latură).
înlătura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înlăturá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înlắturăînlăturà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înlăturà v.
1. a pune deoparte;
2. a se da la o parte. [V.
lature].