înjurătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. –
Înjura +
suf. -ătură.înjurătură (Dicționaru limbii românești, 1939)înjurătúră f., pl.
ĭ. Vest. Suduĭală, expresiune pin [!] care înjurĭ.
înjurătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înjurătúră s. f.,
g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúriînjurătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înjurătură f.
1. injurie;
2. mod obișnuit de a înjura.