înjunghia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I.
Tranz. 1. A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia;
spec. a tăia, a ucide un animal. ◊
Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La
pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [
Pr.:
-ghi-a] –
În + junghi.înjunghia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înjunghiá (a ~) (-ghi-a) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. înjúnghii, 3
înjúnghie (-ghi-e), 1
pl. înjunghiém; ger. înjunghiínd (-ghi-ind)înjunghià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înjunghià v. a tăia gâtul. [Lat. JUGULARE].