înjuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNJUGÁ, înjúg, vb. I.
1. Tranz. A pune o vită (mai ales boii) la jug.
2. Refl. și
tranz. Fig. A (se) angaja, a (se) înhăma la o acțiune care cere eforturi stăruitoare. – Din [a pune]
în jug.înjuga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înjugá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înjúgăînjugà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înjugà v. a (se) pune la jug. [Lat. JUGARE].