îngurzitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNGURZITÚRĂ,îngurzituri, s. f. (Reg.) Încrețitură, creț. – Îngurzi + suf. -tură.
îngurzitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) îngurzitúră (reg.) s. f., g.-d. art. îngurzitúrii; pl. îngurzitúri