îngrozitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGROZITÓR, -OÁRE, îngrozitori, -oare, adj. Care îngrozește; înspăimântător, înfricoșător, înfiorător, îngrozit, grozav, groaznic. ♦ (Adverbial)
a) Foarte mult, foarte intens.
Suferă îngrozitor. b) (Înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, de care se leagă prin
prep. „de”) Foarte.
Îngrozitor de zgârcit. –
Îngrozi +
suf. -tor.îngrozitor (Dicționaru limbii românești, 1939)îngrozitór, -oáre adj. Care te îngrozește, teribil. Adv. Teribil.
îngrozitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngrozitór adj. m.,
pl. îngrozitóri; f. sg. și
pl. îngrozitoáreîngrozitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngrozitor a. care îngrozește.