îngropa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I.
I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca.
II. Tranz. și
refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦
Tranz. A mușuroi o plantă.
2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦
Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. –
În + groapă.îngropa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngropá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îngroápăîngropà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngropà v.
1. a pune în pământ:
a îngropa o comoară, un trandafir, porumb; 2. a pune în groapă:
a îngropa un mort; 3. fig. a se confunda în ceva:
s’a îngropat între cărți.