îngrijitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRIJITÓR, -OÁRE, îngrijitori, -oare, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (Rar) Persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă. ♦ (La
f.) Femeie care îngrijește un bolnav.
2. S. m. și
f. Persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc.
3. Adj. (
Înv.) Îngrijorător –
Îngriji +
suf. -ător.îngrijitor (Dicționaru limbii românești, 1939)îngrijitór, -oáre adj. Care inspiră grijă, alarmant:
știrĭ îngrijitoare. Subst. Intendent(-tă), supraveghetor(-toare), purtător(-toare) de grijĭ:
îngrijitor de moșie, de bolnavĭ, de copiĭ. Adv. În mod îngrijitor, alarmant:
focu înainta îngrijitor.îngrijitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngrijitór1 (
înv.)
adj. m.,
pl. îngrijitóri; f. sg. și
pl. îngrijitoáreîngrijitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngrijitór2 s. m.,
pl. îngrijitóriîngrijitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngrijitor a. care inspiră grijă:
știri îngrijitoare. ║ m. cel ce poartă de grijă, intendent.