îngriji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRIJÍ, îngrijesc, vb. IV.
I. 1. Tranz.,
intranz. și
refl. A avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva. ♦
Tranz. A păstra ceva în bună stare. ♦
Tranz. A avea grijă de sănătatea cuiva. ♦
Refl. A-și căuta de sănătate; a urma un tratament medical.
2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) A-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare.
II. Refl. și
tranz. (
Înv.) A (se) îngrijora, a(-și) face griji. –
În + grijă.îngriji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngrijí (a ~) (a avea grijă)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îngrijésc, imperf. 3
sg. îngrijeá; conj. prez. 3
să îngrijeáscă; ger. îngrijíndîngrijì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngrijì v.
1. a avea, a purta grijă:
a îngriji de copii; 2. a fi neliniștit, a se teme:
nu se îngrijește de nimic.