îngreuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a(se) împovăra. ♦
Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare.
2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [
Pr.:
-gre-u-. –
Prez. ind. și:
îngreún] – Probabil
lat. *
in-grevinare.îngreuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb.,
ind. prez. 3
îngreuneázăîngreunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngreunà (îngreuià) v.
1. a încărca cu greu:
casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR.
2. fig. a face greoiu:
a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].