îngrămădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. –
În + grămădi.îngrămădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngrămădí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îngrămădésc, imperf. 3
sg. îngrămădeá; conj. prez. 3
să îngrămădeáscăîngrămădì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngrămădì v. a se strânge grămadă.