îngrăditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGRĂDITÓR, -OÁRE, îngrăditori, -oare, adj. (Rar) Care limitează, restrânge. –
Îngrădi +
suf. -tor.îngrăditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngrăditór (rar)
adj. m.,
pl. îngrăditóri; f. sg. și
pl. îngrăditoáre