înghimpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦
Tranz. Fig. A îmboldi. –
În + ghimpe.înghimpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înghimpá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
înghímpăînghimpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înghimpà v.
1. a înțepa;
2. fig. a îmboldi. [V.
ghimpe].