înghemui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎNGHEMUÍ,înghemuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui. – În + ghemui.
înghemui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !înghemuí(a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. seînghemuiéște, imperf. 3 sg. se înghemuiá; conj. prez. 3 să se înghemuiáscă
înghemuì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) înghemuì v. a se ghemui: se înghemuiește acolo cum poate CR.