îngeresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGERÉSC, -EÁSCĂ, îngerești, adj. 1. Care aparține îngerilor, privitor la îngeri, de îngeri; angelic. ♦ Ca de îngeri; pur, neprihănit; excepțional.
2. (Rar) Călugăresc, monahal. –
Înger +
suf. -esc.îngeresc (Dicționaru limbii românești, 1939)îngerésc, -eáscă adj. De înger, angelic.
Fig. Foarte bun, frumos ș. a.:
chip, cîntec îngeresc. Răbdare îngerească, răbdare foarte mare.
îngeresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngerésc adj. m.,
f. îngereáscă; pl. m. și
f. îngeréștiîngeresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngeresc a. de înger:
chipu-i îngeresc.