îngeraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui
înger; îngerel. –
Înger +
suf. -aș.îngeraș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)îngeraș, îngerași s. m. (intl.) polițist.
îngeraș (Dicționaru limbii românești, 1939)îngeráș m. Înger mic. Termin de alintătură.
îngeraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngeráș s. m.,
pl. îngeráși