îngenunchea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I.
1. Intranz. A se așeza în genunchi.
2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [
Prez. ind. și:
îngenúnchi] –
Lat. ingenuculare.îngenunchea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngenuncheá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îngenuncheáză, 1
pl. îngenunchém; conj. prez. 3
să îngenunchéze; ger. îngenunchínd