îngemăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) uni
3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [
Prez. ind. și:
îngémăn] –
Lat. ingeminare.îngemăna (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i.
-nez și
îngémăn. / cf. lat.
ingeminare].
îngemăna (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat.
ingeminare)
îngemăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!îngemăná (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. îngemănéz, 2
sg. îngemănézi, 3
îngemăneáză; conj. prez. 3
să îngemănézeîngemăna (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].