îngăimător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGĂIMĂTÓR, -OÁRE, îngăimători, -oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. –
Îngăima +
suf. -ător.îngăimător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngăimătór (rar)
(-găi-) adj. m.,
pl. îngăimătóri; f. sg. și
pl. îngăimătoáre