îngăimeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGĂIMEÁLĂ, îngăimeli, s. f. (Rar) Îngăimare. –
Îngăima +
suf. -eală.îngăimeală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)îngăimeálă s.f. (pop.)
1. vorbe încurcate, confuze.
2. ezitare, nehotărâre, nesiguranță, nedumerire.
îngăĭmeală (Dicționaru limbii românești, 1939)îngăĭmeálă și
îngîĭmeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a saŭ de a se îngîima. Vorbă îngîĭmată. Trăgănare [!].
îngăimeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngăimeálă (rar)
(-găi-) s. f.,
g.-d. art. îngăimélii; pl. îngăiméli