îngândura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGÂNDURÁ, îngândurez, vb. I.
Refl. și
tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. –
În + gânduri (
pl. lui
gând).
îngândura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îngândurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îngândureáză