înfurcì - explicat in DEX

înfurci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFURCÍ, înfúrc, vb. IV. (Rar) 1. Refl. A se bifurca. 2. Refl. recipr. A se certa, a se încăiera. [Var.: înfurcá vb. I] – În + furcă.

înfurci (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
înfurcí, vb. refl. – A se bifurca. – În- + furcă (< lat. furca).

înfurci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!înfurcí (a se ~) (a se bifurca) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se înfurcéște; imperf. 3 sg. se înfurceá; conj. prez. 3 să se înfurceáscă

înfurcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfurcì v. a se bifurca: li se înfurci calea.