înfundătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFUNDĂTOÁRE, înfundători, s. f. Fiecare dintre părțile care închid carul în față și în spate. –
Înfunda +
suf. -ătoare.înfundătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)înfundătoáre f., pl.
orĭ (d.
înfund). Capac, astupătoare, lucru care înfundă, ca, de ex., codîrla la car.
înfundătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfundătoáre s. f.,
g.-d. art. înfundătórii; pl. înfundătóri