înfumura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I.
Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. –
În + fumuri (
pl. lui
fum).
înfumura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înfumurá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se înfumureázăînfumurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfumurà v.
1. a băga fumuri de mândrie în capul cuiva;
2. a se crede mai mult decât ceea ce este.