înfuleca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFULECÁ, înfúlec, vb. I.
Tranz. (
Fam.) A mânca lacom și repede, a înghiți pe nerăsuflate. [
Var.:
înfulicá vb. I] –
Lat. infollicare.înfuleca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înfuleca, înfulec v. t. a mânca lacom și repede; a înghiți pe nerăsuflate
înfuleca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfulecá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înfúlecă