înfrumuseța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFRUMUSEȚÁ, înfrumusețez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face mai frumos; a (se) împodobi, a (se) înfrumoșa. –
În +
frumusețe.înfrumuseța (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înfrumuseța, înfrumusețez v. t. v.
înflori.înfrumuseța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfrumusețá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înfrumusețeázăînfrumusețà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfrumusețà v. a (se) face frumos.