înfrigurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFRIGURÁRE, înfrigurări, s. f. Stare de încordare nervoasă, de nerăbdare, de emoție. ◊
Loc. adv. Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție. –
Înfrigur[at] +
suf. -are.înfrigurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfriguráre s. f.,
g.-d. art. înfrigurắrii