înfrica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFRICÁ vb. I.
Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. –
În + frică.înfrica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfricá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. înfríc, perf. s. 1
sg. înfricái; conj. să înfríce