înfrâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I.
Tranz. A pune frâu;
p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦
Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. –
Lat. infrenare.înfrâna (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNFRÂNÁ vb. I. tr. 1. a pune frână (unui cal). 2. (fiz.) a stăvila; a domoli. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân. (< lat.
infrenare)
înfrâna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfrâná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înfrâneázăînfrânà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfrânà v.
1. a pune frâul la cai sau la altceva:
2. fig. a stăpâni, a domina:
a-și înfrâna poftele, gura; 3. a se abține. [Lat. INFRENARE].