înfometa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFOMETÁ, înfometez, vb. I.
Tranz. A face să flămânzească; a constrânge prin foame. –
În + foamete.înfometa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfometá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înfometeázăînfometa (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfometá v. a constrânge prin foame, prin foamete.