înfoca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFOCÁ, (rar)
înfóc, vb. I. (Rar)
1. Tranz. A înfierbânta, a încălzi ceva la foc; a da foc la ceva.
2. Refl. Fig. A se aprinde, a se înflăcăra (ca urmare a unui sentiment puternic). –
În + foc.înfoca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfocá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
înfoácă