înfloritură - explicat in DEX

înfloritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s. f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură.

înfloritură (Dicționaru limbii românești, 1939)
înfloritúră f., pl. ĭ. Ornamente compuse din florĭ.

înfloritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înfloritúră s. f., g.-d. art. înfloritúrii; pl. înfloritúri

înfloritură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfloritură f. 1. desen pe stofe; 2. Muz. note adaose de un compozitor ssau de un executant.