înfloritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFLORITÓR, -OÁRE, înfloritori, -oare, adj. Care e în plină dezvoltare, care prosperă. –
Înflori +
suf. -tor.înfloritor (Dicționaru limbii românești, 1939)înfloritór, -oáre adj. Care înflorește.
Fig. Prosper, bine dezvoltat:
comerciŭ înfloritor.înfloritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfloritór adj. m.,
pl. înfloritóri; f. sg. și
pl. înfloritoáreînfloritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfloritor a.
1. care înflorește;
2. fig. prosper.