înflori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV.
I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori.
II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina.
2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦
Fig. A exagera.
3. Tranz. (
Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). –
Lat. inflorire.înflori (Dicționar de argou al limbii române, 2007)înflori, înfloresc v. t. (intl.) a bate rău de tot (
pe cineva).
înflori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înflorí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înflorésc, imperf. 3
sg. înfloreá; conj. prez. 3
să înfloreáscăînflorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înflorì v.
1. a da sau a face floare;
2. a prinde floare, a mucezi (vinul; grâul);
3. a fi în floare:
câmpul înflorește; fig.
încrederea ’nflorește ’n inimile mari Al.;
4. fig. a fi în stare bună, a prospera:
științele și artele înfloriră; 5. a fi radios:
fața îi înflori PANN. [Lat. INFLORESCERE].