înflăcăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. –
În + flacără.înflăcăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înflăcărá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înflăcăreázăînflăcărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înflăcărà v.
1. a face să dea flacără, a aprinde;
2. a face flacără, a se aprinde;
3. fig. a excita, a irita.