înfira - explicat in DEX

înfira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

înfira (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
înfirá, înfiréz, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac.

înfira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înfirá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfíră

înfirà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfirà v. 1. a pune în fir: a înfira mărgele; 2. a coase cu fir: sub altița cămăsei înfirate AL.