înființa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIINȚÁ, înființez, vb. I.
1. Tranz. A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui.
2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). –
În + ființă.înființa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înființá (a ~) (-fi-in-) vb.,
ind. prez. 3
înființeázăînființà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înființà v. a da ființă sau existență:
a crea, a efectua.