înfietor - explicat in DEX

înfietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.

înfietor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înfietór (-fi-e-) s. m., pl. înfietóri

înfietor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înfietor a. adoptiv: tată înfietor.