înfierbânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face fierbinte. ♦
Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦
Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦
Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. –
În + fierbinte.înfierbânta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfierbântá (a ~) (-fier-) vb.,
ind. prez. 1
sg. înfierbấnt, 2
sg. înfierbấnți, 3
înfierbấntă; conj. prez. 3
să înfierbấnteînfierbântà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfierbântà v.
1. a face fierbinte, a încălzi tare;
2. fig. a se mânia foarte.