înfăptuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFĂPTUITÓR, -OÁRE, înfăptuitori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [
Pr.:
-tu-i-] –
Înfăptui +
suf. -tor.înfăptuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfăptuitór (-tu-i-) (rar)
s. m.,
pl. înfăptuitóri