înfățișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFĂȚIȘÁ, înfățișez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) prezenta; a (se) arăta. ♦
Tranz. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a reprezenta.
2. Refl. A-și imagina, a-și închipui. [
Var.: (
reg.)
înfățoșá vb. I] –
În + fățiș.înfățișa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înfățișá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înfățișeáză, 1
pl. înfățișắm; conj. prez. 3
să înfățișéze; ger. înfățișấndînfățișà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înfățișà v.
l. a pune în față, a prezenta;
2. a pune în vedere, a reprezenta;
3. a compare, a veni înaintea unui tribunal. [V.
fățiș].